Prima fază se referă la motivarea participanților la atelier și la demonstrarea importanței subiectului pentru participanți. Prezentați-vă participanților și cunoașteți-vă reciproc, comunicați cu participanții despre “de ce” acest subiect este util și relevant pentru ei. Dacă aveți suficient timp, puteți colecta așteptările grupului cu privire la subiect: ce i-a adus aici și ce sunt dispuși să învețe, să cunoască sau să împărtășească. Acest lucru v-ar putea ajuta să faceți atelierul mai incluziv și să asigurați o participare activă. Dacă dorința de a învăța a fost trezită, participanții sunt motivați și își vor stabili propriile obiective personale de învățare pentru atelier.

Metodele adecvate sunt: jocuri de nume/cunoaștere reciprocă, colectarea așteptărilor pentru atelier, exerciții de activare, o scurtă prezentare a subiectului, a utilității și relevanței acestuia, sarcini, o scurtă discuție/brainstorming cu privire la posibilitățile de utilizare a subiectului, videoclipuri etc.

În această fază se transmit informații sau are loc prima discuție pe această temă. În această etapă vă împărtășiți cunoștințele și know-how-ul cu participanții. Dacă este relevant, participanții pot, de asemenea, să-și împărtășească cunoștințele sau experiența anterioară.

Metodele adecvate sunt: prezentarea ta, împărtășirea experiențelor anterioare ale participanților în grupuri mici și prezentarea în cadrul întregului grup, pregătirea conținutului în cadrul grupului/colegilor sau a muncii individuale etc.

Practica și învățarea din experiența reală îi face pe oameni experți. Dacă obțineți doar informații despre cum să faceți o prezentare bună, nu puteți face neapărat o prezentare de succes. Este nevoie de practică pentru a transforma cunoștințele dobândite în abilități care ulterior sunt folosite în activitățile de zi cu zi. Această fază este partea cea mai intensivă a parcursului de învățare a participanților, deoarece le permite acestora să experimenteze în mod activ cunoștințele furnizate cu toate simțurile lor. În această etapă, participanții învață din experiența personală și, cel mai important – să învețe prin practică, nu prin teoretizare. Activitățile din această etapă necesită implicarea și participarea activă a participanților, cum ar fi cooperarea, partajarea funcțiilor, grija față de ceilalți etc. Rețineți că pentru această parte ar trebui să alocați suficient timp, metodele utilizate pentru a crea experiența reală necesită timp.

Metode adecvate în această fază: lucrul între colegi și în grup, simulări, jocuri de rol, exerciții practice, jocuri de învățare, orice formă de discuție aprofundată a conținuturilor, sarcini de rezolvare a problemelor în cuplu sau în grupuri mici de lucru etc.

Se crede adesea că cel mai important lucru în învățarea experiențială este reprezentată de diverse exerciții și activități atractive care creează experiență, dar reflecția și concluziile privind relația dintre experiența dobândită și situația de viață sunt cruciale. În caz contrar, am spune că învățarea se află în stagnare, adică nu există învățare efectivă dacă nu există o reflectare a experienței.

O experiență de învățare este reușită dacă participanții reflectă asupra a ceea ce s-a întâmplat în timpul exercițiilor și activităților, trag concluzii și le aplică în situația și în viața lor.

În această fază, accentul se pune pe reflecția asupra experienței dobândite în timpul atelierului și pe aplicarea a ceea ce s-a învățat în propria viață de zi cu zi.

Metodele adecvate în această fază pot fi: activități de reflecție și autoevaluare, conversații în grupuri mici despre implementare/aplicare, lucrări de caz, elaborarea de planuri sau liste de verificare pentru viitor, brainstorming privind aplicarea în viața de zi cu zi, evaluarea atelierului.